Ce e şi ce nu e joacă

Principii de bază in dresaj         Dresaj prin joacă

1.Importanţa

2.Ce e si ce nu e joaca

3.Joaca omului cu cainele

4.Joaca si dresajul

5.Joaca intre caini

Mulţi oameni ar spune că nu ştiu să definească joaca, dar ştiu să o recunoască atunci când o văd, pentru că pare ceva banal, prin care am trecut cu toţii în copilărie. Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa, cel puţin nu când e vorba despre câini. Mulţi stăpâni interpretează greşit semnalele de joacă trimise de căţelul lor. Cei mai mulţi văd semne de agresivitate când câinele vrea doar să se joace, alţii însă cred că animalul vrea să se joace, când de fapt acesta e agresiv. Dificultatea definirii noţiunii de joacă există chiar şi între specialiştii în etologie. În cele ce urmează, am preferat să folosesc definiţia dată de Burghardt, exprimată însă în termeni mult simplificaţi faţă de cei folosiţi de acesta. Burghardt defineşte joaca cu ajutorul a 5 criterii care trebuie să fie îndeplinite simultan, iar când un criteriu conţine mai multe atribute, unul singur dintre acestea e suficient.
  • Nu ajută în mod direct la supravieţuirea imediată.
  • E voluntară, spontană şi plăcută, e un scop în sine.
  • Diferă de acţiunile „serioase” prin faptul că e incompletă, exagerată, stângace.
  • E repetitivă, dar nu în mod rigid.
  • E iniţiată doar când animalul e sănătos şi relaxat.
Având şi aceste noţiuni în minte, voi vorbi puţin despre modul în care se joacă câinii între ei şi cu oamenii. Preferinţele pentru anumite tipuri de jocuri ţin atât de rasă, cât şi de individ (doar pentru ca e labrador nu înseamnă că obligatoriu va aporta) şi de partenerul de joacă; acelaşi câine se poate juca diferit cu diferiţi câini, în funcţie de cât de bine îi cunoaşte, sexul acestora, preferinţele lor pentru jocuri, etc.