Joaca omului cu câinele

Principii de bază in dresaj         Dresaj prin joacă

1.Importanţa

2.Ce e si ce nu e joaca

3.Joaca omului cu câinele

4.Joaca şi dresajul

5.Joaca intre câini

Pare greu de crezut, dar câinele nu se naşte ştiind cum să se joace (şi cum să nu se joace) cu oamenii. Din multe puncte de vedere, joaca cu noi e mai dificilă decât cea cu semenii lui, noi avem reguli şi limitări fizice care anulează câteva dintre cele mai frumoase moduri de joacă pe care le are la dispoziţie (muşcatul şi alergarea alături de noi în viteză). Cu un alt membru al speciei lui, câinele îşi permite să muşte destul de tare, să ciupească de picioare, să dea cu laba şi cu ghearele, să fugă alături de acesta la viteză mare. Cu un om, aceste lucruri nu sunt posibile/încurajate; pielea noastră nu beneficiază de protecţia blănii şi e foarte uşor de perforat de dinţii lui, iar noi nu avem nici pe departe viteza unui câine, putem alerga relativ lent alături de el. Noi pretindem câinelui să nu se îndepărteze de noi (pentru că nu-l putem urma), nu ne putem îndepărta noi de el brusc (aşa cum o poate face un alt câine) şi nu-l putem lăsa să ne muşte. Aceste aspecte fac dificilă joaca dintre noi şi un câine, acesta nu ştie exact ce să facă şi ce să nu facă sau poate primeşte mesaje contradictorii din partea stăpânului (vezi mai jos). În plus, omul e o creatură impozantă, suntem foarte mari din punctul de vedere al unui câine, părem imprevizibili cu mişcările braţelor mobile şi prin faptul că putem manipula alte obiecte (pietre, maşini). Mulţi câini care nu învaţă să se joace cu oamenii cât sunt mici au probleme în a învăţa să se joace mai târziu, pot fi sperioşi sau agresivi. Deşi acest lucru se întâmplă şi dacă nu învaţă să se joace cu un alt câine, joaca alături de un câine e mult mai uşor de acceptat decât cea alături de un om. Rezolvarea/evitarea acestor probleme începe de când e mic câinele, trebuie să-l învăţam cum să se joace cu noi. Prin natura noastră şi prin intelect însă, putem oferi câinelui jocuri pe care nu le poate pune în practică în niciun alt mod şi cu nimeni altcineva, de exemplu trasul de „cârpă” sau „jocurile intelectuale” (vezi mai jos). Voi analiza câteva dintre jocurile noastre preferate alături de câini. Dacă observaţi că un anumit tip de joc încurajează câinele dv să vă muşte, să sară, să latre, să facă altceva ce nu vreţi să facă sau dacă, pur si simplu, nu pare că se distrează, deşi aplicaţi bine regulile, încetaţi jocul şi găsiţi altceva mai potrivit. Nu forţaţi câinele să se joace, pentru că va ajunge să nu-i placă deloc jocul respectiv. Din acest motiv, am inclus mai multe jocuri în cele ce urmează. Am împărţit jocurile în patru grupe, idee preluată de la Pat Miller:
  • joaca fizică;
  • jocuri cu obiecte: aport şi trasul de „cârpă”;
  • jocuri de alergare: jogging, fuga după jucăria mea, măgăruşul, săriturile;
jocuri intelectuale: dresajul, de-a v-aţi ascunselea, caută obiectul, ghiceşte mâna, jucării cu mâncare.

I. Joaca fizică

Descriere: Cel mai simplu mod de a interacţiona cu un pui este prin joacă fizică: îl trageţi de urechi, bot, labe, îl înghiontiţi, îl răsturnaţi, îl gâdilaţi, fugiţi de el, etc. Regulă pentru căţel: Nu are voie să vă muşte de mâini, picioare sau de haine. La început pare inofensiv, vă distraţi prea tare şi nu vă vine să opriţi puiul, el însă învaţă că ăsta e comportament normal, că vă place şi nu va înţelege de ce în viitor îl certaţi când o face. Reguli pentru om:
  • De fiecare dată când căţelul muşcă de mâini, picioare sau haine, spuneţi-i „nu” şi încetaţi imediat joaca, rămânând nemişcaţi. Nu-l certaţi, nu-i vorbiţi, nu vă eliberaţi mâna din gura lui, nu faceţi nimic până când lasă. Imediat cum a lăsat, reîncepeţi joaca cu forţe proaspete.
  • Nu fiţi prea duri în joacă, nu întărâtaţi căţelul prea tare trăgându-l rău de urechi sau de labe, nu-l sâcâiţi când doarme sau când mănâncă.
  • Ca să ştiţi dacă exageraţi sau nu cu ceea ce faceţi: întărâtaţi puiul aşa cum o faceţi de obicei, iar în momentul când e întărâtat la maxim, nu vă feriţi mâna (dacă faceţi asta în mod normal), ci lăsaţi-l să vă capseze când vă ajunge; dacă o face uşor sau chiar se opreşte înainte de a vă apuca, sunteţi pe drumul cel bun; dacă însă vă prinde cu forţă, ca şi cum s-ar răzbuna sau ca şi cum ar fi prins ceva ce îi tot scăpa, înseamnă că aţi exagerat sau nu l-aţi învăţat bine regula 1.
  • Ca pe orice altă regulă, toată familia trebuie s-o respecte, fără excepţii.
Beneficii: Prin natura fizică a jocului, este foarte bun pentru a crea şi/sau îmbunătăţi legătura stăpânului cu câinele. Animalul învaţă că se poate exprima relativ liber în preajma acestuia (cu regulile scrise mai sus) şi începe să aibă încredere în om. Posibile probleme: 1. Căţelul care e lăsat să muşte cât e mic din motive de genul “uite ce simpatic e !” ajunge să înţeleagă că ăsta e modul normal de a se juca, muşcându-vă, pentru că vede că vă distraţi şi că-l încurajaţi să muşte (râdeţi de el şi nu-l corectaţi). Nu realizează însă că, odată cu creşterea lui, forţa muşcăturii va deveni periculoasă pentru voi şi nu va realiza că e o problemă că sunteţi plini de tăieturi şi/sau vânătăi, pentru că aşa l-aţi obişnuit de mic. E treaba dv să-l învăţaţi de la început ce are voie să facă, nu vă aşteptaţi să se prindă singur că la maturitate nu mai e „simpatic” şi că trebuie să se controleze. 2. Căţelul care e chinuit cât e mic poate ajunge să aibă probleme la maturitate, poate fi rezervat faţă de oameni sau chiar agresiv. Atenţie în special la copii, deseori ei sunt cei care exagerează, văd căţelul drept o jucărie interactivă şi trag de el. Nu-i lăsaţi să-l deranjeze când doarme, când mănâncă sau să se joace dur cu el, pentru că puteţi avea probleme serioase mai târziu. 3. Căţelul căruia i se aplică de la început prea strict regula 1 (mai exact, i se aplică corecţii inutile de genul alfa roll, lovituri, scuturări de ceafă, etc.) ajunge să vadă în joacă doar o luptă pentru afirmarea dorinţelor lui (pentru că aşa îl învăţam noi, nu pentru că aşa ar fi el, neapărat), iar pe noi, cei care încercăm mereu să-l oprim atunci când e fericit. Cauza celor mai multe probleme de comportament ale câinilor cu care mă confrunt eu e aceasta: stăpânii sunt prea dornici să se „impună” şi să pedepsească căţelul, când acesta încă nu ştie de ce e pedepsit şi nu are o legătura suficient de strânsă cu oamenii ca să treacă cu vederea, facilitând astfel alienarea lui.

II. Jocuri cu obiecte

În această categorie avem două jocuri cunoscute, probabil, de oricine a interacţionat cu un câine. 

        II.1. Aportul cu minge, disc, etc.

Descriere: Aruncăm mingea/jucăria, căţelul fuge după ea, o aduce înapoi şi ne-o dă. Beneficii: Capacitatea unui câine de a face aport e poate cea mai căutată trăsătură pentru un câine de muncă, deoarece este extrem de utilă în procesul de dresare. Este atât de apreciată, încât face parte din exerciţiile obligatorii la anumite concursuri, inclusiv aportul din apă. Deşi mulţi o consideră o calitate intrinsecă a câinelui, nu este 100% astfel. Categoric câinele trebuie să aibă „gene bune”, dar calitatea de aportor (sau lipsa ei) are şi o componentă învăţată, câinele învaţă cum să aporteze şi ce înseamnă asta, chiar dacă o face singur de la prima aruncare. Chiar şi cei mai buni aportori pot fi “stricaţi” dacă nu ştim ce facem. În afară de apropierea câinelui de om, aportul (formal sau nu) este extrem de util în consumarea energiei câinelui şi evitarea problemelor ce apar ca urmare a plictiselii acestuia. E un mod foarte uşor pentru noi de a pune câinele la mişcare, o putem face stând jos, lovind mingea cu o rachetă de tenis, etc. Posibile probleme: Câinele va fi atras de orice minge vede, indiferent dacă e a lui sau nu. Nu trebuie lăsat să ajungă să o ia, pentru că aşa va învăţa că se poate juca şi cu mingea altora, iar unii (copii sau alţi câini) nu vor aprecia asta.

          II.2. Trasul de „cârpă” (odgon) (tug of war)

Descriere: Câinele şi stăpânul trag fiecare de câte un capăt al „cârpei” (jucărie, sfoară, etc.). Beneficii: Jocul a avut parte de o reputaţie foarte proastă. Până nu de mult, dresorii recomandau ca acest joc să nu fie jucat deloc, motivând că ar mări agresivitatea câinelui faţă de stăpân, că l-ar face „dominant” sau că i-ar forma muşcătura. În ultimii ani însă, jocul a revenit, tot mai mulţi dresori din toată lumea îl folosesc şi apreciază, în România este încă văzut cu ochi răi de multă lume. Principalele motive pentru care atât de multă lume nu apreciază deloc jocul sunt credinţa că jocul dăunează şi faptul că respectivii nu ştiu cum ar trebui să-l joace. Printre altele, se spune că jocul ar face câinele „dominant”. Eu sunt un adept fervent al acestui joc şi îl folosesc cu toţi câinii cărora le place (până acum, niciunul nu m-a refuzat după ce a înţeles regulile şi nu am avut niciun fel de semn de agresivitate din partea lor după ce au înţeles ce vreau). Sunt de părere că, dacă ar fi folosit aşa cum trebuie, acest joc ar fi mai popular printre câini şi oameni decât oricare altul. Este unul dintre puţinele jocuri la care suntem superiori ca parteneri de joacă oricărui câine; căţelul nostru nu poate obţine la fel de multă satisfacţie jucându-se cu un alt câine, nici chiar dacă trag amândoi de „cârpă”, noi îi putem oferi schimbări de direcţie şi de intensitate pe care niciun câine nu le poate reproduce. În plus, putem vedea când un câine nu se simte în largul lui trăgând şi care sunt cauzele, iar apoi le putem remedia. Jocul oferă câinelui un mod nonviolent de a-şi satisface una dintre dorinţele lui primare, aceea de a muşca şi de a trage, pentru a rupe bucăţi din pradă. Faptul că o poate face alături de stăpân şi că acesta e sursa satisfacţiei lui face ca jocul să crească şi mai mult în ochii câinelui. Dacă a tras măcar puţin de „cârpă”, câinele va şti să-şi calculeze mişcările mai bine şi nu va rata ţinta, ceea ce înseamnă că nu va apuca de mână dacă vrea doar jucăria. Sigur, acest aspect poate fi privit şi altfel, dacă va dori să muşte pe cineva, îşi va atinge mai bine ţinta, dar problema nu ar trebui să fie cum a atacat, ci de ce a atacat. Posibile probleme: Dacă e jucat corect, jocul nu creează probleme. Dacă jocul e prezentat eronat câinelui, acesta poate refuza să se joace sau poate deveni chiar uşor agresiv sau posesiv cu jucăria, dacă stăpânul îi dă de înţeles că asta trebuie să facă. Adepţii teoriei câinelui „dominant”, în special, sunt cei care se găsesc în situaţia asta, pentru că pornesc din start cu ideea de a „domina” câinele care încă nu a greşit cu nimic şi nu a arătat vreo intenţie de agresivitate. Cum în România multă lumea gândeşte după acest model, nu e de mirare că jocul nu e (încă) acceptat în cercuri largi. Ce jucării sunt bune Prin natura jocului, e necesar să vă jucaţi doar cu jucării potrivite, altfel câinele ar putea să vă muşte din greşeală, jucăria s-ar putea rupe şi ar putea speria câinele, v-aţi putea tăia mâinile în capete, etc. Jucăria trebuie să:
  • depăşească în lungime grosimea mâinilor dv şi măcar dublul lăţimii botului câinelui;
  • să fie construită dintr-un material non-abraziv, care nu poate strica dinţii sau gingiile;
  • să fie suficient de rezistentă;
  • preferabil să aibă mânere la capete sau porţiuni de unde puteţi ţine bine şi în care nu vă puteţi tăia mâinile la mişcări bruşte.

III. Jocuri de alergare

Câinii sunt făcuţi să alerge (mai exact, să meargă la trap), alergarea este o recompensă în sine pentru ei şi poate fi chiar folosită astfel.

          III.1. Jogging

Descriere: Câinele aleargă alături de om. Regulă pentru căţel: Câinele nu are voie să muşte de picioare (sau de altundeva). Reguli pentru om:
  • Atenţie mare când e cald afară, dacă aveţi un câine cu botul scurt sau cu probleme fizice. Nu forţaţi câinele să alerge în aceste situaţii, urmaţi regula 2.
  • Urmăriţi cu mare atenţie câinele şi opriţi-vă dacă vi se pare că e obosit, în special dacă e cald afară. Nu vă bazaţi că vă va opri el dacă nu poate respira, pentru că nu o va face ! Faceţi pauze scurte regulate ca să vedeţi cum stă cu rezistenţa şi cu respiraţia.
  • Încercaţi să ieşiţi la alergare doar dimineaţa şi seara, când e mai răcoare.
  • Câinele trebuie ţinut mereu în lesă, dar nu tras cu lesa, e doar o măsură preventivă.
Beneficii: Faptul că aleargă alături de stăpân măreşte mult legătura dintre cei doi, alergarea e o activitate foarte apreciată de câini şi sunt încântaţi atunci când o pot face alături de noi. În plus, e sănătoasă şi pentru om. Posibile probleme: Câinii nu pot transpira (şi deci elimina căldură) decât prin limbă. E foarte important să nu supraîncălziţi câinele. Ţineţi câinele în lesă; chiar dacă îi face plăcere să alerge alături de stăpân, ar putea întâlni altceva interesant pe drum şi trebuie să-l puteţi opri la timp, dacă e necesar. Evitaţi zonele în care ştiţi că există câini cu care al dv nu se înţelege, alergarea voastră îi poate întărâta mai mult ca de obicei.

          III.2. Fuga după jucăria mea

Descriere: Stăpânul ia o jucărie şi fuge, câinele vine după acesta şi primeşte jucăria când îl ajunge. Regulă pentru căţel: Nu are voie să muşte sau să sară pe stăpân. Regulă pentru om: Deşi fugiţi cu jucăria în mână şi încurajaţi câinele să vină, nu-l întărâtaţi şi mai mult, mai ales dacă acesta v-a ajuns. Scopul nu e să obţinem frustrare, ci distracţie. Beneficii: Căţelul se obişnuieşte să vină spre stăpân ca să ia ceva bun, lucru ce va fi folositor la învăţarea comenzii “aici”. Posibile probleme: Dacă nu-i daţi jucăria când v-a ajuns, ci staţi şi-l întărâtaţi, câinele poate deveni agitat şi poate încălca regula sau îşi poate pierde interesul total. Nu lăsaţi lucrurile să ajungă acolo, menţineţi jocul distractiv.

          III.3. Măgăruşul

Descriere: Minim două persoane aruncă o jucărie de la unul la celălalt, iar câinele e “măgăruşul”. Regulă pentru câine: Ca şi până acum, nu are voie să muşte sau să sară. Regulă pentru oameni: Câinele trebuie să primească din când în când jucăria, fie ca urmare a executării unei comenzi, fie i-o aruncă cineva. Posibile probleme: Ca şi la „Fuga după jucăria mea”, nu exageraţi, nu lăsaţi câinele să devină disperat sau speriat că nu va mai prinde jucăria, pentru că va deveni posesiv cu ea după asta.

          III.4. Săriturile

Descriere: Căţelul sare peste diferite obstacole la indicaţia stăpânului. Reguli pentru om:
  • Nu forţaţi câinele să sară ţinându-l de lesă/zgardă.
  • Întrebaţi întâi medicul veterinar dacă căţelul dv poate face sărituri.
  • Aveţi mereu în minte siguranţa câinelui, înlăturaţi eventuale obiecte care l-ar putea răni dacă ratează săritura.
Beneficii: Dezvoltă musculatura şi coordonarea mişcărilor câinelui. Poate fi începutul cursurilor de Agility. Posibile probleme: Puii prea mici sau care sunt supraponderali nu ar trebui să sară, pentru că pot dezvolta probleme ale scheletului. Consultaţi medicul veterinar înainte.  

IV. Jocuri intelectuale

În principiu, aceste jocuri pot fi efectuate chiar şi de către câinii care nu au spaţiu mare de mişcare (apartament), care nu au voie să facă efort (îşi revin dintr-o accidentare) sau nu pot să facă efort (sunt supraponderali). Deşi nu sunt la fel de stimulante fizic, jocurile intelectuale pot obosi câinele cel puţin la fel ca cele ce implică mişcare fizică multă. Deşi sunt trecute în alte categorii, multe dintre celelalte jocuri ar putea fi considerate ca fiind intelectuale, deoarece câinele are nevoie să-şi folosească mintea când le joacă. Câinii de muncă, selectaţi pentru sporturi, poliţie, etc. deseori au nevoie şi de jocuri în care să-şi folosească mintea pentru a se simţi mulţumiţi, simpla alergare nu le este suficientă.

          IV.1. Dresajul

Descriere: Pe lângă comenzile formale, „nu”, „bravo”, „şezi”, „culcat”, „stai”, „pas”, „aici”, „aşteaptă”, „atenţie”, „lasă”, „latră”, câinele poate învăţa şi alte comenzi, care nu au altă utilitate decât să fie distractive: „dă lăbuţa”, „la loc”, „târâş”, „mort”, „sus”, „jos”, „usucă-te”, etc. Beneficii: Dresajul are potenţialul de a fi cel mai bun joc intelectual pentru căţelul dv, deoarece poate îngloba practic orice tip de joc şi e practic infinit ca număr de comenzi şi variaţii. Pentru asta, însă, câinele trebuie să-l perceapă ca atare, ca fiind un joc, nu o înşiruire de comenzi. Ajunşi aici, putem învăţa apoi căţelul reguli exacte, sincronizări perfecte, îl putem pregăti pentru concursuri sau pentru viaţa de zi cu zi, dar are nevoie să perceapă totul ca pe o joacă la început.

          IV.2. De-a v-aţi ascunselea

Descriere: Stăpânul se ascunde, iar câinele îl caută şi-l găseşte. Beneficii: Căţelul învaţă să-şi urmărească mai atent stăpânul, să se uite înspre el, ca să nu-l mai piardă, lucru util mai ales dacă nu e ţinut în lesă, nu se va mai îndepărta la fel de mult. În plus, se obişnuieşte să vină în fugă spre stăpân, lucru util pentru comanda „aici”. Poate fi începutul unei cariere ca şi Câine de Salvare. Posibile probleme: O problemă reală poate să apară dacă vă jucaţi într-o zonă neîngrădită. Dacă nu vă mai găseşte, căţelul poate să plece disperat să vă caute în altă direcţie şi să se piardă sau să păţească ceva. Din această cauză, jocul trebuie jucat doar în spaţii închise sau în zone cu activitate redusă (păduri), unde vă poate auzi.

          IV.3. Caută obiectul

Descriere: Stăpânul ascunde un obiect, iar câinele îl găseşte. Beneficii: Câinii sunt capabili să distingă multe mirosuri şi le face o plăcere deosebită să-şi folosească nasurile în acest scop. Oferă o ocupaţie cu mişcare redusă, dar efortul depus e considerabil. Poate avea utilităţi neaşteptate atunci când nu găsiţi lesa sau jucăria, câinele sigur le va găsi. Poate fi începutul pregătirii pentru proba de Urmă din cadrul examenului de IPO.

          IV.4. Ghiceşte mâna

Descriere: Stăpânul pune mâncare sau o jucărie mică într-o mână fără să arate câinelui care mână este, iar câinele o ghiceşte atingând mâna cu botul sau cu laba. Regulă pentru căţel: Nu are voie să muşte. Regulă pentru om: Imediat cum atinge mâna, desfaceţi pumnul, altfel îl încurajaţi să dea cu laba şi/sau să muşte uşor. Jocul se termină când a ghicit mâna, nu prelungiţi momentul inutil, pentru că devine bănuitor.

          IV.5. Jucării cu mâncare

Descriere: Aceste jucării au spaţii în care puneţi mâncare, iar aceste locuri nu sunt direct accesibile câinelui; pentru a ajunge la ele, trebuie să învârtă jucăria, să o arunce, să o desfacă, să deschidă sertare, etc. Cea mai cunoscută şi mai uşor de folosit la început este jucăria Kong, una dintre cele mai cunoscute jucării în lume. Beneficii: Pe lângă faptul că oferă stimulare intelectuală (cele mai complicate ridică probleme serioase câinelui), jucăriile de acest tip oferă puiului o activitate cât timp e singur acasă şi vă scuteşte de probleme ca rosul obiectelor nepotrivite sau lătratul. Posibile probleme: Deşi unele jucării sunt extrem de rezistente (Kongul), altele nu sunt şi un câine hotărât le poate distruge şi înghiţi părţi din ele.