Vreau caine

De ce vreau câine

Primul lucru pe care trebuie să-l conştientizaţi e motivul pentru care vreţi un câine în viaţa dv. Mai important poate decât să aveţi un motiv obiectiv, bine gândit, este să ştiţi de ce vreţi câinele şi să vă interesaţi de celelalte lucruri pe care trebuie să le faceţi pentru a oferi câinelui ceea ce are el nevoie.

Iată câteva motive pentru care e adus un câine acasă:

  1. Vreau să salvez un câine
  2. Iubesc animalele
  3. Vreau companie
  4. Pentru sport
  5. Copilul vrea căţel
  6. Să ţină de urât unui alt câine
  7. Îmi plac puii
  1. Am văzut un adult în parc şi mi-a plăcut mult
  2. Vreau un paznic
  3. Tocmai mi-am pierdut câinele
  4. Câinii sunt la modă
  5. Rasa asta e cea mai…
  6. Vreau să-mi impresionez prietenii
  7. Pentru lupte de câini

Evident unele motive au şanse mai mari decât altele să ducă la o relaţie bună alături de câine. Cunoaşterea nevoilor câinelui, obligaţiilor dv faţă de acesta şi a dificultăţilor pe care le puteţi întâmpina sunt cruciale şi trebuie ţinut cont de ele la fiecare punct discutat mai jos. Din acest motiv, că sunt valabile pentru toate situaţiile, nu le voi aminti la fiecare în parte. În cele ce urmează, voi încerca să descriu pe scurt aspectele specifice pe care trebuie să le aveţi în minte şi care sunt problemele care apar cel mai des în fiecare caz în parte.

1. Vreau să salvez un câine Probabil cel mai bun motiv pentru a lua un căţel. România (şi nu numai) e plină de câini comunitari şi de câini de rasă abandonaţi din diverse motive care abia aşteaptă să fie aduşi într-o casă iubitoare. Voi scrie mai pe larg pe seama acestui subiect în viitor.

2. Iubesc animalele Primul aspect la care trebuie să vă gândiţi este dacă vreţi într-adevăr câine sau dacă nu aţi fi mai mulţumiţi cu un alt animal de casă care ar putea fi mai uşor de întreţinut. Interesaţi-vă ce ar presupune creşterea unei pisici, unui papagal, unor peşti, etc. faţă de creşterea unui câine şi gândiţi-vă dacă nu vi s-ar potrivi mai bine altceva. Dacă ideea dv de animal de companie înseamnă unul care e invizibil mai mereu, vine la joacă doar când îl chemaţi, nu distruge obiecte prin casă, nu muşcă, nu sare pe oameni, etc., câinele nu e o soluţie bună.

3. Vreau companie Legat de punctul 1, dacă cuvântul “companie” înseamnă să ne lase să-l mângâiem când avem chef de el, să se joace când vrem noi, iar în rest să fie cuminte, ar fi mai potrivit un alt animal de companie decât câinele. Greşeala făcută frecvent apare când stăpânul se gândeşte doar la el când spune “companie”, nu şi la câine. “Companie” pentru câine înseamnă nu doar să zacă pe jos, la picioarele stăpânului, ci să ia parte efectiv la cât mai multe activităţi alături de acesta. Simplul fapt că vrem să facem ceva alături de câine nu înseamnă că ne-am ocupat de el şi că va fi mulţumit.

4. Pentru sport Dacă e vorba de sporturi canine, faceţi o alegere foarte bună. Câinii care au o slujbă sunt cei mai fericiţi şi cauzează cele mai puţine probleme pentru că sunt ocupaţi. Aici intră sporturi ca Agility, Dog Dancing, Salvare, IPO, SCHH, etc., însă şi sporturi ca alergatul, înotul, plimbările lungi, etc. Asiguraţi-vă că aveţi posibilitatea să plătiţi astfel de cursuri (acolo unde e cazul) şi/sau să cumpăraţi materialele necesare, că aveţi parteneri alături de care să vă pregătiţi şi că aveţi teren de antrenament (după caz). Există diverse cluburi care vă pot ajuta. Dacă e vorba de sporturi pentru dv, asiguraţi-vă că animalul poate face faţă cerinţelor, de exemplu nu-l puneţi să alerge lângă bicicleta dv pe distanţe prea mari pentru el.

5. Copilul vrea căţel Principala problemă e că, în cele mai multe cazuri, copilul nu se va ocupa de căţel, iar sarcina va cădea în seama părinţilor. Chiar dacă la început s-ar ocupa de el, copilul creşte şi îşi schimbă priorităţile, pleacă la facultate şi nu poate lua câinele cu el, de exemplu, sau pleacă în oraş cu prietenii şi lasă câinele frustrat acasă. Până şi plimbările zilnice pot să ajungă să devină plictisitoare. Dacă vă gândiţi să luaţi câinele pentru că vrea copilul dv asta, pregătiţi-vă să vă asumaţi personal toate îndatoririle ce decurg de aici. Nu se ajunge mereu aici, dar trebuie să vă pregătiţi pentru ce e mai rău. Dacă nu vă vedeţi în stare să faceţi asta, poate ar fi mai bine să nu luaţi căţelul momentan.

6. Să ţină de urât unui alt câine Ideea nu e rea, doi câini se pot ţine astfel ocupaţi şi scade riscul să facă prostii, dar există alte probleme ce pot să apară (vor fi expuse pe larg mai târziu).

7. Îmi plac puii Puii sunt, într-adevăr, simpatici si e greu să rezişti farmecului lor, dar acesta nu ar trebui să fie singurul motiv pentru care să luaţi un căţel. Puiul rămâne pui doar câteva luni, apoi devine adolescent şi adult, joaca cu puiuţul neajutorat şi stângaci durează doar câteva săptămâni, apoi va învăţa cum să se apere, va muşca, va lătra, vă va trage în lesă pe stradă, etc.

Nu planificaţi să aveţi doar un căţel acasă, gândiţi-vă la ce veţi face când acesta creşte şi gândiţi-vă că modul cum vă purtaţi cu el acum va determina în mare măsură caracterul lui la maturitate: dacă îl înghiontiţi şi “chinuiţi” cât e mic şi simpatic, va fi încordat în preajma voastră când creşte şi nu vă va căuta compania sau chiar va fi agresiv.

8. Am văzut un adult în parc şi mi-a plăcut mult Se întâmplă des să fim impresionaţi de un câine matur, de modul cum merge, cum arată, cât de calm este, etc. şi să ne închipuim că, dacă luăm un pui de acelaşi tip (sau chiar un pui al acelui câine), vom avea acelaşi animal la maturitate. În primul rând, ca şi oamenii, câinii sunt unici, nu există doi câini identici, aşa că e deluzoriu să credem că vom obţine o copie fidelă a altuia. Asta nu înseamnă însă că nu contează să alegem bine părinţii, ci doar că nu vom obţine exact acelaşi lucru.

9. Vreau un paznic Mulţi câini sunt luaţi pentru a face pază într-o curte, casă, fabrică sau pentru protecţie personală. Puţini dintre aceştia ar face faţă unui infractor real, care îi atacă. Motivul e cel expus la punctele 12 şi 13, câinii aceştia sunt în general luaţi din rasa “X” pentru că e rasa la modă pentru pază, însă nu au temperamentul potrivit, se sperie, renunţă, etc., deoarece înmulţirea lor s-a făcut doar pentru a scoate profit, nu pentru a îmbunătăţi caracteristicile de paznic. E important să alegeţi bine rasa, desigur, dar mai important e să alegeţi crescătorul potrivit şi puiul potrivit.

Câinele de pază e unul special şi trebuie să fiţi conştienţi de ceea ce aveţi lângă dv., vine cu responsabilităţi suplimentare, oricât de calm ar fi de felul lui şi oricât de bun ar fi controlul dv asupra lui. Situaţiile normale, în care un alt câine nu ar reacţiona, pot fi tratate cu agresivitate de un câine care a fost învăţat să facă asta. Dacă apucă să interpreteze greşit o situaţie şi muşcă, e grav, oricât de repede ar da drumul la comandă ulterior, muşcătura lui nu va fi una defensivă, slabă, ca la cei mai mulţi câini.

Un alt aspect de care trebuie ţinut cont e că, presupunând că va ajunge paznic bun la maturitate, câinele are nevoie de 1-2 ani pentru asta. În această perioadă (posibil chiar mai mult), nu vă aşteptaţi să reacţioneze aşa cum va reacţiona la maturitate. Intrusul în curte ar putea fi întâmpinat cu bucurie, e normal pentru un căţel. Chiar dacă va ajunge să facă pază aşa cum vă doriţi, el rămâne un câine, are nevoi specifice, una dintre ele fiind atenţie din partea dv şi joaca alături de dv. Nu neglijaţi acest aspect pe motiv că “trebuie să fie câine dur, nu jucăuş”, atitudinea faţă de dv poate fi de mieluşel, iar cu restul lumii să se poarte extrem de agresiv.

Câinele acesta nu vine “la pachet”, se formează (deşi bagajul genetic nu trebuie neglijat), iar procesul e unul lung, anevoios şi cu multe posibilităţi de eşec. Deşi există câini care învaţă să facă munca singuri şi o fac exemplar, aşteptaţi-vă să fie necesar să pregătiţi câinele cu un program de dresaj bine pus la punct. Pentru asta, trebuie să lucraţi cu cineva care să ştie ce face, câinele pentru pază e uşor de “stricat”, mai ales dacă nu e un exemplar tocmai potrivit pentru asta.

Unii oameni asta (cred că) vor, un câine agresiv, însă de multe ori nu văd toate aspectele pe care le presupune asta, nu văd că nu vor putea ieşi cu câinele în public fără griji, că nu vor putea invita prieteni acasă fără să închidă câinele, că nu pot lăsa câinele altcuiva cât sunt plecaţi, etc. În plus, există oricând riscul ca măsurile de precauţie luate să dea greş, câinele să se elibereze şi să interpreteze o situaţie eronat.

Oricât de bine aţi alege crescătorul şi puiul, există mereu şansa să fi făcut alegerea greşită, câinele să nu poată face pază la maturitate. Trebuie să fiţi pregătiţi şi pentru situaţia asta, stabiliţi cu crescătorul de la început să vă schimbe căţelul dacă e cazul, păstraţi câinele aşa cum este sau îl daţi unei cunoştinţe, dacă nu e deja prea târziu.

10. Tocmai mi-am pierdut câinele Este un moment delicat şi puteţi fi împinşi să faceţi lucruri pe care poate altfel nu le-aţi fi făcut. Aducerea rapidă a unui alt căţel în casă pentru a umple golul lăsat de celălalt poate părea o decizie impulsivă (de multe ori este), dar pe mulţi îi ajută să treacă peste durerea despărţirii. Un căţel gălăgios în casă distrage atenţia şi necesită muncă, remedii bune în astfel de momente, vă poate ajuta să uitaţi şi să redescoperiţi bucuria de a vă juca cu un căţel.

Trebuie însă să fiţi siguri că vă puteţi dedica puiului şi să nu faceţi comparaţii cu vechiul câine. Nu doar că nu ajută la nimic, aceste comparaţii vă pot distrage de la ceea ce aveţi de făcut pentru căţel.

11. Câinii sunt la modă Când o anumită rasă e la modă, cererea pentru acei câini creşte, ca atare criteriile de selecţie scad, câinii sunt înmulţiţi cât mai repede pentru a produce puii ceruţi de populaţie. Ca rezultat, valoarea acestor câini scade, apar probleme de comportament, probleme de sănătate din cauza înmulţirii necontrolate sau a membrilor aceleiaşi familii între ei. Trebuie să aveţi grijă mare când luaţi un căţel dintr-o rasă la modă, riscul e mare să luaţi un căţel atipic pentru rasă. Media are un rol central în această problema. Reclamele cu un pui de labrador fugind pe plajă determină mulţi oameni să-şi dorească şi ei un astfel de câine. Filmele în care câinii joacă roluri importante şi par să aibă intelect uman în rezolvarea anumitor probleme sau în pază conving pe unii să-şi ia şi ei rasa respectivă. Problema e că, de cele mai multe ori, oamenii speră să obţină câinele pe care îl văd la televizor şi sunt dezamăgiţi când descoperă că au “doar” un câine normal. Cei care îşi cumpără câinele crezând că acesta va ajunge să rezolve crime, va învăţa să descuie uşile, va citi minţile altora, va păzi casa de oricine sau doar că va creşte singur şi se va purta mereu ca un domn, pot avea surprize neplăcute.

12. Rasa asta e cea mai… Textele uzuale sunt: goldenul e cel mai prietenos, labradorul e cel mai jucăuş, bassetul e leneş, ciobănescul german face pază, caucazianul e agresiv, airedale-ul e încăpăţânat/independent, etc. Cu toate astea, există mulţi goldeni agresivi cu alţi câini, labradori neinteresaţi de minge, basseţi plini de energie, ciobăneşti germani care nu fac pază deloc, caucazieni prietenoşi, airedale-i ascultători, etc. Există foarte multe astfel de păreri legate de multe rase care fie sunt false, fie nu se aplică tuturor câinilor din rasa respectivă. Unele au o bază cât de cât reală (cele enumerate mai sus, de exemplu), dar fiecare câine e unic. În plus, caracterul nu e determinat 100% de gene, ci şi de modul cum e crescut.

Deşi criteriul rasei este unul important (chiar şi cel mai paşnic şi leneş dobermann e mult diferit de un chihuahua), nu vă aşteptaţi să obţineţi exact ce scrie în standard, ce auziţi la alţii sau genul de câine pe care l-aţi mai avut înainte în ceea ce priveşte temperamentul, pentru că vor exista mereu excepţii de la orice regulă. După ce alegeţi rasa care vi se potriveşte, trebuie să alegeţi şi puiul care vi se potriveşte, iar modul cum îl creşteţi va fi cel puţin la fel de important ca bagajul lui genetic în determinarea caracterului.

13. Vreau să-mi impresionez prietenii Din păcate, există mulţi care îşi iau câine doar pentru a se putea lăuda în faţa amicilor, prietenei, etc. E o strategie dezastruoasă de multe ori, căci rasele preferate sunt cele impunătoare, cu nivelul de energie foarte ridicat şi care, dacă nu sunt stimulate corespunzător, îşi vor găsi singure activităţi de făcut. O altă problemă este că, în încercarea de a impresiona, veţi fi tentaţi să ridicaţi nivelul cerinţelor adresate câinelui pentru a obţine un efect mai puternic. Rezultatul va fi deseori un câine care nu mai ascultă de stăpân, pentru că vede că nu reuşeşte să facă ce i se cere şi că stăpânul nu e constant în cerinţe.

14. Pentru lupte de câini Pe lângă faptul că organizarea luptelor şi pregătirea câinelui pentru aşa ceva sunt ilegale (riscaţi până la 5 ani de închisoare), ideea cum că asta vrea de fapt câinele să facă şi că nu poate trăi fără lupte e doar propaganda celor care se ocupă cu aşa ceva pentru a-şi justifica faptele şi pentru a-i atrage şi pe alţii.