Cușca este unul dintre cele mai controversate instrumente folosite în lumea câinilor. Unii o privesc drept necesară, alții drept o scuză pentru lipsa de control asupra câinelui. Ambele puncte de vedere au ceva adevărat: cușca poate fi folosită cu succes și fără efecte secundare nepăcute pentru a învăța câinele anumite lucruri, dar este și extrem de ușor să abuzăm de ea, cu rezultate dezastruoase pentru câine. Deși cușca poate fi folositoare în dresajul unui pui, este adesea folosită în exces, ca un mod de viață. Câinele adult nu trebuie să stea în cușcă mai mult de 4 ore fără întrerupere sau mai mult de 8 ore zilnic.
I. Ce este cușca pentru câine și pentru noi
Cușca este, prin definiție, un mod prin care restricționăm mișcarea câinelui și îl facem să piardă controlul asupra mediului, din această cauză este extrem de ușor să fie privită ca ceva neplăcut. Este esențial să obișnuim câinele corect cu cușca, ca să putem beneficia și noi și câinele de efectele pozitive ale ei.
I.1. Pentru câine, cușca este un loc de refugiu, un loc plăcut, unde nimeni nu-l deranjează, unde se poate retrage când ceva îl supără sau când se simte singur (ajunge acolo prin dresaj). Cușca îl învață să controleze aceste situații dificile:
I.2. Cușca este folositoare în a învăța câinele unde să-și facă nevoile.
I.3. Cușca este folositoare când încercăm să arătăm unui câine hiperactiv cum să fie calm.
I.4. Cușca poate ajuta câinele, indirect, să învețe care sunt obiectele pe care are voie să le roadă și care sunt cele interzise, pentru că nu are acces la cele interzise cât timp e în cușcă, în schimb are în cușcă jucării de ros.
I.5. Cușca poate fi folositoare pentru câinii care suferă de anxietate de separație.
I.6. Cușca e utilă și pentru câinii agresivi.
I.7. Cușca e un mod util de a transporta câinele în mașină sau de a-l caza în locuri noi, fără a-l lăsa liber. Companiile aeriene nu permit zborul câinilor decât în cuști de tip IATA (International Air Transport Association), care se pot cumpăra inclusiv din Otopeni (o marcă, doar ca exemplu, este Atlas), iar câinele trebuie să încapă în cușcă fără să atingă tavanul, să se poată întoarce și să aibă castroane pentru apă și mâncare ce pot fi folosite de afară.
II. Ce nu trebuie cușca să devină
II.1. Abuz (izolare, evitarea responsabilităților față de câine și a problemelor de comportament ale acestuia): cușca poate ajuta în ameliorarea multor probleme de comportament, așa cum am scris deja. Din această cauză, este de multe ori abuzată de cei care nu au timp să se ocupe de câine și de problemele acestuia. În loc să încerce să remedieze problemele existente și să se ocupe de câine, să-l plimbe, să se joace cu el, etc., mulți preferă să pună câinele în cușcă și să uite de ele. În mod ironic însă, aruncarea câinelui în cușcă pe termen îndelungat cauzează probleme pentru acesta, chiar unele dintre cele pe care cușca ar putea să le amelioreze, dacă e folosită corect, mai pe larg in punctul V. Ce trebuie să ținem minte: cușca e utilă DOAR dacă e folosită corect și nu e niciodată corect s-o folosim pentru că am pierdut controlul asupra câinelui sau pentru că nu avem timp de el.
II.2. Pedeapsă: tentația este mare de a învăța câinele că, dacă nu ascultă ce i se spune, va fi pus în cușcă. Cu toate că e eficientă, cușca nu ar trebui folosită drept corecție, pentru că își pierde astfel toate asocierile folositoare; de exemplu, avem un câine care nu mai suferă de anxietate de separație, deoarece stă în cușcă, locul lui de confort; dacă o folosim acum pe post de pedeapsă, câinele nu se mai simte în siguranță în ea, așa că e posibil ca anxietatea de separație să revină. Un alt exemplu, câinele intra singur în cușcă când era deranjat de ceva (să spunem, de copil), pentru că acolo se simțea relaxat; dacă acum cușca devine o pedeapsă, câinele nu mai intră în ea când e deranjat și, posibil, devine agresiv când copilul îl stresează, pentru că nu mai vede un mod de a evita confruntarea.
II.3. Vizuină: o analogie folosită des este cea dintre cușca unui câine și vizuina unui lup. Comparația este eronată, însă: lupii se nasc în vizuină, dar o folosesc așa cum noi folosim casa, puii ies din vizuină des, explorează și se întorc înapoi, dar nu stau închiși ore întregi acolo. În plus, o diferență mare, lupii nu folosesc vizuina pentru a dormi în ea. Pe la 10-12 săptămâni, puii sunt scoși permanent din vizuină și duși în spații libere unde să se joace, cât timp adulții vânează. Este adevărat că iarna lupii se adăpostesc sub câte un pom sau sub o stâncă, dar vara dorm în spații larg deschise, de unde pot vedea clar împrejurimile.
III. Cum folosim cușca
III.1. Tip: există 2 tipuri mari de cuști, cele din sârmă și cele din platic. Ambele tipuri sunt bune, fiecare cu avantaje și dezavantaje. Cea din sârmă oferă o circulație excelentă a aerului (de ținut cont pe timp de vară), permite câinelui să vadă ce se îmtâmplă în jurul lui (nu e mereu un avantaj, uneori câinele vrea să fie singur) și uneori e mai utilă pentru deplăsări, deoarece se poate restrânge și depozita ușor. În cea din plastic, câinele se poate izola de lume mult mai ușor, dacă asta vrea. În plus, așa cum am scris mai sus, nu puteți zbura cu câinele decât cu cuști ce respectă IATA, care sunt din plastic. Un dezavantaj mare al celei din plastic este că nu oferă o circulație a aerului la fel ca cea din sârmă și nu se poate micșora.
III.2. Dimensiune: ideal ar fi să aveți o cușcă ce respectă standardul IATA: câinele să nu atingă tavanul, să aibă loc să se întoarcă înăuntru și să stea jos confortabil. Dacă luați cușca de când câinele e încă mic, puteți pune un perete despărțitor sau obstacole în spate, ca să micșorați cușca până când crește (dacă e suficient de mare pentru el, cățelul poate să-și facă nevoile într-un colț și să doarmă în cel opus).
III.3. Poziționare: ideal, cușca trebuie plasată într-o zonă frecventată de oameni, ca sufrageria și astfel încât, când câinele e înăuntru, să poată vedea cât mai mult din casă. Cușca nu ar trebui să fie în curent sau lângă o sursă de căldură și nu ar trebui amplasată în locuri izolate ca subsolul sau garajul. Sigur că, dacă ușa cuștii e mereu deschisă, cușca poate fi amplasată în aceste locuri izolate, cu ziare pe jos, ideea este să nu închideți câinele în cușcă într-un loc unde e și complet singur.
III.4. Reguli când câinele e în cușcă: nu puneți câinele în cușcă cu zgardă la gât. Ca să devină un loc de liniște și relaxare pentru câine, nu trebuie deranjat cât timp e în cușcă, nu trebuie înghiontit, trezit din somn, cușca nu trebuie lovită, etc. Nu toți, însă mulți câini vor să aibă un loc al lor, unde să se poată retrage când vor să fie singuri.
III.5. Reguli când câinele e în afara cuștii: Câinele ținut în cușcă are nevoie de mișcare și de interacțiune pentru a compensa lipsa de activitate cât e închis.
IV. Program de obișnuire a câinelui cu cușcaCum am amintit deja, câinele trebuie să vadă cușca drept un loc bun, unde se poate relaxa. Pentru asta, e foarte important ca primele contacte cu cușca să fie plăcute.
IV.1. Pentru început, nu forțați câinele să intre în cușcă în niciun fel și, dacă intră singur înăuntru, nu închideți ușa, lăsați câinele să exploreze cușca și să facă orice vrea. Nu începeți să lucrați cu el dacă dă semne de nesiguranță față de cușcă, dați-i timp să se acomodeze cu prezența ei.
IV.2. Cușca ar trebui să aibă mereu ceva moale pe jos, o pătură, pe care câinele să poată sta și jucării înăuntru, inclusiv sub pătură, ca să fie surprins plăcut de ceea ce găsește în cușcă. Puteți trece la urmatorul pas când câinele alege să intre singur în cușcă (probabil căutând o nouă jucărie sub pătură), fără ezitare.
IV.3. Ademeniți puiul cu mâncare și lăsați-i mâncarea la intrarea în cușcă; dacă nu pare deloc deranjat să mănânce lângă cușcă, puteți acum să aruncați mâncare direct în cușcă, inițial la intrare, apoi tot mai departe.
IV.4. Aplicând pasul IV.3, dacă reușiți, dați câinelui să mănâne cât timp e încă în cușcă; dacă puiul ia mâncarea aruncată și imediat vrea să iasă din cușcă, nu încercați să-l opriți, lăsați-l să iasă afară dacă asta vrea și reluați punctul IV.3, până când câinele arată că nu vrea să mai iasă din cușcă. Dați-i acum mâncare. Ideea pe care vrem să o arătăm câinelui este că e bine să stea în cușcă și să nu iasă.
IV.5. Puteți proceda similar cu o jucărie sau cu orice altceva îi place câinelui.
IV.6. Dacă vreți să-l învățați să intre în cușcă la comandă: după ce știți că-l puteți trimite în cușcă cu mâncare și arătând cu mâna (sau făcând o mișcare anume), dați comanda prima, faceți mișcarea din mână și aruplasare: Așezați cușca cu intrarea spre un perete, astfel încât vântul, ploaia și zăpada să nu bată spre interior. Pentru a elimina rosul cuștii și mări suprancați mâncarea înăuntru.
IV.7. Când putem trimite câinele în cușcă lejer și acesta stă acolo ceva timp, e timpul să închidem ușa. La început o închidem doar câteva secunde, apoi tot mai mult. Atenție: dacă puiul dă semne de neliniște, deschideți ușa mai repede data viitoare. Lăsați mereu o jucărie de ros cu el înăuntru, chiar dacă închideți ușa doar 30 de secunde.
IV.8. Dacă stă 30 de secunde cu ușa închisă fără probleme, putem mări durata și putem muta cușca în alte locuri prin casă.
IV.9. Dacă vreți să lăsați puiul închis peste noapte sau când plecați de acasă, lăsați cu el un prosop sau ceva care are mirosul dv.
V. Probleme legate de cușcăCea mai mare problemă legată de cușcă, așa cum am amintit deja, este că foarte multă lume o folosește ca să nu trateze probleme reale ale câinelui și să nu trebuiască să se ocupe de el.
V.1. Stă prea mult timp închis în cușcă: câinele care e închis prea mult timp dezvoltă comportamente anormale ca hiperactivitatea (cauzată de lipsa de mișcare și de interacțiune), frustrare (care poate ușor duce la agresivitate), anxietate de separație (mai ales dacă introducerea cuștii nu a fost făcută corect), încercări disperate de a ieși, posibil rănindu-se.
V.2. Nu vrea sa intre în cușcă: probabil pentru că a avut experințe proaste anterior legate de cușcă și nu vrea să le repete. În aceste cazuri, putem forța câinele să intre folosind o lesă, recompensăm câinele cum ajunge înăuntru apoi îl lăsăm imediat să iasă afară. Putem renunța la lesă când începe să intre singur în cușcă, fără să-l mai tragem și apoi reluăm procesul de la punctul IV.
V.3. Latră, plânge: câinele ar trebui întâi învățat să nu mai latre, cel mai simplu este să-i atragem atenția când latră și să-l recompensăm imediat cum tace, mărind încet durata cât vrem să tacă. După ceva timp, va înțelege că, dacă tace, primește recompense, moment în care putem să introducem și un ”nu”, dacă nu ascultă. Sigur că unor câini le face plăcere să lătre și va fi mult mai greu să-i dezobișnuim, dar ideea este aceeași: recompensă dacă tace și, după ce știm că înțelege, corecția ”nu” dacă nu tace.
V.4. Anxietate de separație: ideea este să arătăm câinelui că locul lui de siguranță este cușca, lucrând cu recompense și foarte gradat, mărind lent durata cât stă închis înăuntru.
V.5. Obișnuire incorectă: puii care nu sunt obișnuiți corect cu cușca pot protesta, încercând să zgârâie și să muște cușca, plângând, lătrând, urlând, etc. Evident, soluția este programul de la punctul IV, cu accent mai mare pe asocierea cuștii cu ceva plăcut.
Padocul și cușca pentru câine
Sugestiile oferite aici se adresează celor care dețin un câine de talie medie (asemănător unui ciobanesc german sau unui labrador, de exemplu), cu un nivel de energie ridicat, care va încerca să scape din padoc și din cușcă și pe care îl veți ține în padoc destul de mult timp. Dacă aveți un cățel relativ liniștit sau unul care va sta în padoc foarte puțin timp, puteți opta pentru măsuri mai puțin costisitoare, sfatul meu este însă să faceți construcțiile cât de solide puteți pentru a preveni surprizele și a avea ceva cât mai durabil.
Ce reprezintă padocul și cușca Pentru câine, cele 2 ar trebui să fie un loc de odihnă, în care nu e deranjat și unde poate scăpa de căldură, frig sau umezeală. Pentru noi, cele 2 sunt o modalitate de a ține câinele retras (când avem oaspeți, de exemplu) și pot fi și unelte folositoare în dresaj.
Ce nu reprezintă padocul și cușca Câinele nu trebuie sa le vadă ca pe o pedeapsă. Nu ar trebui să stea închis mai mult de 8 ore zilnic, atunci când padocul are dimensiuni minime.
Probleme de comportament asociate cu padocul Dacă țineți un câine energic închis prea mult timp, acesta poate dezvolta probleme serioase de comportament, de la urlat și automutilare („ticlu de cușcă”, în care își roade coada) la agresivitate. Un alt lucru de care trebuie ținut cont, unele rase stau afară fără probleme, altele însă, nu fac față frigului bine.
Obișnuirea cu padocul și cușca
1. Pentru a nu avea probleme să duceți câinele în padoc mai târziu, pentru început nu-l forțați să intre și nu închideți poarta dacă e înăuntru. Aruncați-i jucării, dați-i să mănânce înăuntru, inclusiv în cușcă și lăsați-l să exploreze teritoriul. În acest stadiu, câinele ar trebui să intre bucuros în padoc și în cușcă când îi aruncați ceva acolo.
2. Pentru a-l face să intre din proprie inițiativă, puneți jucării acolo când câinele nu vă vede, apoi aduceți-l în padoc și ajutați-l să le ”descopere”. După câteva zile, ar trebui să înceapă să intre singur în padoc și în cușcă, ca să vadă dacă nu se ascunde ceva acolo.
3. Doar după ce vedeți că intră de bună voie, puteți începe să închideți poarta, la început doar pentru puțin timp.
4. Nu vă îngrijorați dacă vedeți că nu stă în cușcă, va intra cînd îi va fi frig, mai ales dacă ați parcurs primii pași.
5. Pe măsură ce măriți perioada cât îl lăsați închis, cresc șansele ca puiul să înceapă să plângă. Dacă se întâmplă asta, nu mergeți la el, nu-i vorbiți, ignorați-l până când se liniștește, chiar dacă asta se va întâmpla după o oră.
6. După ce vedeți că s-a liniștit, puteți să mergeți să-l scoateți afară.
7. În nopțile mai friguroase, veți fi tentați să aduceți cățelul în casă, la cald. Dacă faceți asta, riscați să-i dezechilibrați sistemul imunitar prin variația bruscă și prea mare de temperatură, similar cu ceea ce se poate întâmpla vara cu aerul condiționat. Asigurați-i o cușcă bine încălzită și lăsați-l să se obișnuiască cu vremea.
Dimensiuni și materiale Cum am amintit deja, padocul și cușca de mai jos sunt destinate unui câine mediu cu un nivel ridicat de energie, care trăiește într-o zonă cu temperaturi ce variază între -20 și 40 de grade. Acolo unde există mai multe opțiuni, le-am notat în ordinea importanței lor, așa cum o văd eu. Nu recomand să folosiți palul deloc, pentru că atrage și reține apa, se umflă și se rupe repede. Unii masculi urinează pe cușcă sau pe pereții padocului, așa că poate fi util sa acoperiți măcar o parte a cuștii (cea frontală) cu tablă. Deși se va încinge vara, câinele nu va sta în cușcă oricum în acea perioadă. Căldura este însă o problemă dacă faceți și pereții padocului din tablă.
Padocul
Dimensiunile minime: 6 metri pătrați (2×3). Fundația: de preferat, un contur de beton în care să intre stâlpii de susținere, pentru o mai mare siguranță. Fundația, ca și podeaua, ar trebui să fie ușor înclinată, pentru a ușura spălarea. Fosă de scurgere: puteți face o fosă de scurgere (un canal) pe una dintre laturi (cea mai joasă), preferabil din beton, dar poate fi doar un canal săpat in pământ, care să colecteze apa din padoc și s-o ducă unde doriți (spre o gaură de canalizare, de exemplu, atenție, însă, în alte țari acest lucru e legal doar dacă aveți permis). Fosa trebuie să aibă și ea o pantă ușoară. Stâlpi de susținere: stâlpii oferă o siguranță mai mare dacă sunt încastrați în beton decât dacă sunt doar înfipți în pământ. Pot fi din lemn, metal sau beton (caz în care puteți prinde plasa sudată direct în beton, mărind rezistența acesteia). Dacă optați pentru un acoperiș înclinat, 2 dintre stâlpi vor fi mai mici decât ceilalți. Podeaua: scopul ei este să nu țină umezeală, cald sau frig și să nu lase câinele să treacă prin ea (săpând). E de preferat să aibă o înclinație ușoară, ca să se poată scurge ușor apa. Construită din lemn, pavele, beton sau o combinație a acestora cu o zonă de nisip. Lemnul se poate deteriora mai repede decât celelalte (mai ales dacă e ros) și trebuie ridicat vreo 10 cm de la sol pe niște picioare (din lemn sau cărămidă), ca să nu tragă umezeala, dar e mult mai comod pentru câine, nu se încinge vara, nu e prea rece iarna și se curăță relativ ușor. Pavelele au avantajul că nu se încing și nu țin rece ca betonul, și sunt mai durabile ca lemnul. Betonul oferă posibilitatea unei canalizări sau, oricum, ușurează legătura cu canalul de scurgere din afara padocului, e mai durabil, însă se încinge vara, ține rece iarna, trebuie spălat des ca să nu prindă miros, e dificil de curățat iarna dacă nu aveți acoperiș, câinii fac bătături mai repede. Combinația dintre podină de lemn (sau pavele, sau beton) și nisip e una bună. Câinii pot învața să-și facă nevoile pe nisip (mult mai ușor de curățat/înlocuit) și vă ușurează munca. Dezavantajul e că nisipul trebuie să fie pus într-un strat adânc, trebuie schimbat și există riscul ca un câine hotărât să sape în el. Pereți laterali și spate: Scopul lor este, în primul rând, să nu lase câinele să iasă afară, apoi, dacă doriți, să oprească vântul, ploaia și zăpada. Înălțimile pereților nu trebuie să fie prea mari, doar atât cât să puteți sta confortabil înăuntru, însă trebuie duși până la acoperiș, să nu lase spații libere sus. Dacă alegeți un acoperiș înclinat, peretele din spate va fi dreptunghic, iar cei 2 laterali vor avea formă de trapez. Cei 3 pereți pot fi din plasă sudată și/sau lemn (scândură sau plăci de OSB). Plasa sudată e rezistentă, dar nu oprește vântul, ploaia sau zăpada, iar câinele poate deveni agitat dacă vede că alții se joacă pe langă el, iar el nu-i poate ajunge (inclusiv alți câini, pisici, etc.), similar dacă faceți mai multe padocuri unul lângă altul, despărțite de plasă sudată. Plăcile de OSB pot fi prea moi pentru un câine hotărât, scândura e ideală, însă ar trebui vopsită pe afară, ca să reziste mai mult. Dacă faceți mai multe padocuri alăturate, folosiți lemn între ele, ca să nu se vadă câinii și, posibil, să înceapă să se certe. Intrarea: Din plasă sudată, poarta la fel. Poarta trebuie să se deschidă spre interior, ca să se reducă șansele să scape câinele afară când ieșiți din padoc. Acoperișul: Scopul lui este să oprească lumina și căldura vara și zăpada iarna. Din acest motiv, nu e indicat să-l faceți din tablă sau din plăci de azbociment. Opțiuni bune sunt șindrilele bituminoase sau țigla. Dacă nu puneți deloc acoperiș, câinele se poate cățăra pe perete și ieși afară. Umbră: Câinele trebuie să aibă un loc umbrit vara, îi puteți face o băncuță din lemn sub care să stea, dacă nu are umbră suficientă.
O variantă bună este să folosiți un perete (sau chair 2) deja existent, de exemplu să construiți padocul lipit de casă. Astfel veți avea deja un perete, doi stâlpi de susținere și protecție mai bună împotriva vântului și a ploilor.
Cușca
Dimensiuni pentru un câine mediu: 80×80 cm podeaua, cu înălțimea tot de 80 sau variabilă (vezi mai jos). Scopul principal al cuștii este să ferească de vânt și umezeală. Pentru asta, trebuie ținut cont de dimensiune (dacă e prea mare, câinele nu o poate încălzi), amplasarea cuștii, izolarea pereților și a podelei și ceea ce puneți câinelui în cușcă. Lemnul poate fi dat cu lac de cabană pentru rezistență, nu e toxic pentru câine. În cazul în care câinele e foarte distructiv, puteți pune colțare din tablă pe marginile cuștii, ca să nu poată fi roasă. Podeaua și pereții: Scândură de lemn lăcuit pe exterior, apoi un ”strat” de polistiren pentru izolare si încă un ”strat” de lemn pe interior (acesta poate fi și OSB). Cușca trebuie și ea să fie înălțată de la sol. În cazul în care optați pentru acoperișul într-o apă, intrarea va avea, sa spunem, 100cm în înălțime, peretele din spate 80cm, iar cei laterali vor fi 2 trapeze cu bazele de 80 si 100cm. O altă idee este să faceți un perete despărțitor la intrare, iar câinele să stea în al doilea compartiment format astfel, iar vîntul și apa vor ajunge mult mai greu la el. Pentru asta însă, cușca va trebui să fie mai mare. Intrarea: Intrarea în cușcă nu trebuie să fie mare, pentru că acesta va fi locul principal pe unde va ieși căldura și pe unde va intra apa. În dreptul intrării, jos, e indicat să puneți un prag (posibil acoperit cu cornier, ca să nu fie ros), care să nu permită câinelui să scoată afară conținutul cuștii (sau măcar să-l încetinească). Puteți pune și un fel de ușă, un cauciuc, o cârpă sau ceva similar, care să oprească apa și vântul mai bine, dar acestea se vor deteriora foarte repede când cușca e folosită des. Acoperișul: Dacă aveți deja un padoc cu acoperiș, puteți lăsa lemn pe acoperișul cuștii, altfel însă trebuie pus ceva care să oprească apa; tabla e o soluție (deși se încinge, câinele nu stă vara, de regulă, în cușcă), atenție însă să nu lăsați colțuri sau margini în care câinele să se taie. Dacă alegeți să-l faceți într-o apă, îl puteți face rabatabil, cu balamale, ca să puteți umbla lejer înăuntru. Amplasare: Așezați cușca cu intrarea spre un perete, astfel încât vântul, ploaia și zăpada să nu bată spre interior. Pentru a elimina rosul cuștii și mări suprafața padocului, puteți pune cușca în afara padocului, cu intrarea printr-un perete al padocului. În cușcă: Nu puneți haine, cârpe sau mochetă în cușcă. Când câinele se udă de la ploaie sau zăpadă, materialele de mai sus vor ține umezeală, iar câinele va sta în frig. Mult mai bine este să-i lăsați paie în cușcă, acestea nu țin umezeala și să i le schimbați cînd este cazul. Încălzire: Puteți amplasa un bec cu infraroșu în interior. Becul trebuie pus într-un colț al cuștii, sus, într-un grilaj metalic solid, prins de pereții cuștii, ca să nu ajunga câinele la bec.
No responses yet